Deschid biblioteca in partea ei prafuita acolo unde numai din cand in cand ajungs si in mana imi cade o carte mica,fara coperta dar pe prima pagina remarc un nume portughez si cum demult imi doream sa citesc si altceva decat literatura “cotidiana” sau de specialitate iau carticica si incep ai fruzarii prefata.E un roman realist depre experienta de viata a taranilor din campia Braziliei.Tot conspectul apartine medicului de atunci Namora care surprinde obiectiv si sensibil latura personalitatii fiecarui personaj cu angoasele asteptarile si nevoile sale conforme cu ativitatea si modul de viata ce si-l imprimase.Sunt oameni simpli ce traiesc de pe urma muncii campului dar cu structura definitorie din punct de vedere caracterial.Lucru care face mari diferente intre acei oamnei parca nascuti dupa acelasi calapod.
Imaginea panoramica a satului e una constanta,sezonierii vin aici in timpul recoltei ca mai apoi sa traiarca dintro bruma de castig.Loas reprezinta modelul acestor tarani care prin planuri mai mult sau mai putin utopice vrea sa dea amploare muncii sale,pamantul sau sa rodeasca si sa se imbogateasca recunoscut fiind pt ferma sa.Era un sat al foametei in care chiar si Loas cel chibzuit,instruit in arta viitorului,ghicitor siret era amentat de rutina.
Actiunea incepe prin luna iunie cand urma sa vina peste toate secerisul si sursa cea mai buna de venit,caci ei cultivau grau si il comercializau in targul din Alentejo.Loc pestrit de intalnire a mai multor indivizi de sorginte comuna si atitudine diferita.Toti aveau un tel in targ sa dezvolte comertul singura sursa de castig sigura.
Intre acestia un tanar cu origini incerte pe nume Luis e si personajul central al romanului.El dupa moartea mamei ramane cu alti trei frati sa locuiasca si sa leneveasca de pe urma altora din mila lor.Locul unde se aciusera era numit chiar Casa Milei,aici se invredniceau a lenevi cat era ziua de lunga,lafaindu-se in libertatea pe care nu le-o lua nimeni slujind stomacului si astupandu-si nevoia de hrana furand ganile de prin cotele localnicilor.
Luis se imbolnaveste de tetanos si nimeni nu-i mai da sanse de insanatosire doar dona Quiteria ii purta de grija aceasta era o batrana haboidnica de-o zgarcenie rara,pe deasupra avea curiozitatea si interesul de-a stii totul despre oameni si despre treburile lor.Pt a-si duce la bun sfarsit curiozitatea ii mituia pe cei sarmani cu ce avea mai bun de mancare iar Luis era sigur o victima si o sursa sigura.Acum ca era bolnav il ingriji cum se pricepea mai bine crezand in vindecarea cu ajutorul Maicii de la Fatima,ceea ce se si intampla si atunci tanarul vagabond promise batranei ca avea sa-i multumesca acesteia printr-o calatorie la Bisericaei.Batrana castigase un ncredincios si un turnator de barfe.
Luis fu botezat dupa revenirea Barbacas si numele ii fu aproape uitat.Continua sa hoinareasca si sa se bucure de vagabonteala si doar pt o perioada invata meserie de la cizmar dar o lasa repede fiindca ii rapea orele de somn.
Liber ca pasarea cerului se plimba prin campie si intr-o zi se intalnii cu Loas care venea de la targ acesta era om viclean,adeptat al magiei negre vorbea chiar cu diavolul spunea lumea.Il vede pe Barbacas si ii veni idea salvatoare pt ferma sa,avea nevoie de un ajutor si baiatul era tinta perfecta,il imbrobodii cu tot felul de povesti si promisiuni ca sa-l urmeze la ferma ba chiar ca sa fie convins ca pune gheara pe el definitiv ii promise chiar intregul pamant vorbindu-i de un vis cu mama sa moarta care il chema.Baiatul credul accepta suranazdu-i ideea.Singurul lucru care lipsea acum fermei era un animal de povara cu care sa faca munca si campia sa fie rodnica si frumoasa sub lanurile de grau.
Laos e inclinat spre visare de multe ori pierzand minute in sir visanad la ceea ce intentiona sa faca.Are o nevasta Joana supusa si nostalgica dupa padurea si felul in care iubeau oamenii pamantul si ploaia acolo in Nord de unde era ea.Barbatul acesta vizionar si siret o aduse si o domina in totalitate cu o autoritate extrema si caruia ii era mai mult servitoare decat nevasta.Cuvantul lui era lege,ea trebuia sa taca,si totusi avusese idei bune de a cumpara magarita.Sarcina ii revenea lui Barbacas deprins cu siretlicul cormerciantilor primii banii de la stapan si pleca in targ.
Aici e privit altfel ca sluga lui Loas si oamenii crerd ca e ori vrajit ori lasat sa moara de foame.Constietizeaza cu nu a mai venit vagabonul dupa magarita,ci era un ajutor responsabil.Il intalneste insa pe Vieirinha un batran obsedat sexual ce traieste ancorat in amintiri cu ideea ca aici omul nu e nimic.Dupa ce afla ca baiatul are bani il duce la femeie de unde ajung in inchisoare pt ca au umblat la tarfe.
Pierzand banii voia sa-i recupereze si Cortes un alt fermier ii ofera lui Loas suma dar Barbacas ii rupe din deminitate.
Baiatul munceste la Cortes si castiga bani pt o alta magarita,apoi Loas vrea sa cumpere o magarita blanda mai mult pt fetita sa Alice pt care viata in camp langa animale era totul.Oamenii ce o aveau erau ciudati,o femeie tiranica si un barbat innebunit de autoritatea ei care se agata de orice om ce venea numai ca sa scape de sub dictatura,le oferea tuturor portocale asa facu si cu Barbacas care nu avu insa bani destui si anjunse sa o insele pe dona Quiteria cu promisiunea ca va merge la Fatima,batrana avida de informatii si bucuroasa de hotarea lui Luis (doar ea ii spunea acum pe nume) isi calca pe inima si ii da banii,baiatul o inselase si nu se simte bine.Ajungand la Joana capata oua pt bani si i le inapoiaza batranei.Platise datoria si inselatoria in sinea lui fu stearsa.
Cumparara magarita si muncira pamantul dar Vieirinha veni si baga lumea in sperieti era cumparata de la o leproasa.Toate astea din invidie caci pana la urma nu era asa,Loas temandu-se pt viata ficei lui care sedea in preajma animalului hotaraste sa il ucida.La primul semn ca ar avea lepra o duc la medic si nu se confirma banuiala dar i se ghicesc lui Loas starile de neurastenie,lucru dovedit de nesomnul si grija ca avea sa piarda tot.Hotarasste sa ucida magarita care ii aduse si umilinta cand mersese cu ea in targ sa vanda varza mai scump,satenii rasera.
Dar in ultima instanta neabandonandu-si ambitia renunta insa la idee.
Joana vrea sa starpeasca aducatoarea de nenoroc si poate cu moartea ei barbatul va accepta sa paraseasca tinutul sterp de campie si sa aleaga acum locul ei natal cu vegetatia luxurianta unde si munca si rodul se iubeau si inainte.IFara sa schiteze barbatul vreun gest ii apuca pusca din maini in dimineata aceea a premeditateai executii si trase.Ferma era insangerata gemea de angoase,numai vantul din nord ii dadea o suprafata vascoasa dar nimeni nu mai avea nicio perspectiva.
Li se lua pana si ultima sansa de-a mai avea ceva,cel putin atunci in prezent……..
Graul si Negina,Fernando Namora
februarie 15, 2008 de eleeada