O carte scrisa prost,fara acttiune personaje complexe sau situatii frumos metaforizate,aveam senzatia ca citesc un articol al vremii comuniste in care o mama isi varsa oful direct in fata unui reporter care face un rezumat al povestii,e o poveste dramatica reala din era socialista a unui baietel care se naste cu o malformatie grava a inimii si care va sa isi afle salvarea in mainile lui Christian Bernard in Africa de sud dupa o internare de 16 zile in spitalul Cape Town unde a fost operat pe cord deschis.
Actiunea incepe in casa familiei Samarghitean (prescurtarea gasita ulterior pt numele de familie este S ca de altfel toate numele personajelor din carte) in anul 1954 cand Lacrima aduce pe lume un baiat dupa mari eforturi.In ultima luna de sarcina mama fuses avertizata ca e riscant sa aiba copii dar isi asuma resposabilitatea si naste un copil aparent sanatos.
Bucuria unei vieti noi parca ia din durerea pierderii anterioare suferita de familie toti erau fericiti.Horia Octavian Eugen botezat cu numele fratilor morti ai Lacrimei e o binecuvantare.Si totusi ceva umbreste zambetul lor cand mama in timpul unei nopti aude ceva in pieptul micutului o bataie ciudata care cu timpul se repeta si la prima criza cand copilul tinde sa se sufoce invinetindus-se incepe calvarul ce avea sa-i urmeze ani de-a randul pana la o interventie pe cord.
Mama e disperata pe el nu vrea sa-l piarda,nu si pe el si pentru asta face sacrificii peste sacrificii.O sustin fratii ramasi in viata,Magda si Victor,tatal care o adora si sotul.Cu toti apar numai episodic intre randuri povestea gravitand numai in jurul Lacrimei si a copilului ei.
Crizele succedandu-se si agravandu-se cer sacrificii si mama isi paraseste catedra de matematica pt a fi de folos puilui ei si veghindu-i pasii si somnul.Desi boala se agrava Horia crestea frumos si armonios.Era perspicace si priceput la desen,invata sa scrie si sa deseneze inainte de merge la scoala si tot pana la 4 ani ii se parafa si diagnosticul Tetraloga Fallot Tabloul clinic este dominat de cianoza generala, mai evidenta la extremitati, accentuata la efort. Cianoza apare de la nastere si progreseaza cu varsta. Bolnavii prezinta dispnee la cele mai mici eforturi, la plans, la frig si chiar in repaus. Adeseori, copiii iau spontan pozitia „pe vine”, care le imbunatateste circulatia cerebrala.Prognosticul este sever, durata medie de viata fiind scurta. Tratamentul este chirurgical.Toata descrierea bolii viibila la Horia si vestea ca poate murii oricand vine ca un traznet peste mama.
Intorsi acasa isi ingroapa tatal si bunicul si atunci mama jura sa nu-si lase puiul chiar cu pretul vietii,renuntase la toate si traia pt Horia.Abia cand el implineste 6 ani revine ca profesoara la seral.
La scoala Horia e apreciat si iubit,un elev eminent pe deasupra colegii nu il descurajeaza,ci il sustin cu bratele lor chiar,singur nici acum nu reusea sa paseasca prea mult.Dupa alta criza e supus unei investigatii si momentul in care e sfatuita sa il supuna operatiei Lacrima ezita,momentul era crucial si neincrederea ei justificata.
Afla insa din stirile radio de reusita unui transplantin premiera tocmai la capatul lumii in Africa de Sud chirurgul se incumetase se numea Christian Barnard.Infletire si enmtuziasm,face memorii si optine aprobarea de-a pleca intr-o calatorie lunga si riscanta.
Baiatul avea 15 ani cand devenea primul pacient al lui Christian Barnard si desi era in stare deosebit de grava operatia se dovedeste un succes si tanarul se intoarce pe picioare acasa unde toti nu ii dadusera nicio sansa.
Actiunea focalizata pe extraordinara lupta si ambitie a mamei care sparge barierele epoicii comuniste (dovada memoriile pe care le scrie si scrisorile pt a abtine aprobarea) si intr-o carte unde lipsesc caracterizarile -nu ne sunt aratate in niciun fel detaliile fizice-doar niste poze ni prezinta pe malul oceanului,fiul si mama care isi seamana si sunt bruneti,iar cele psihice sunt aproape de neremarcat ramane trasatura dominanta:puterea unui suflet de a ccrede in sansa.
Va recomand o poveste dramatica,frumoasa cete tine cu inima stransa si aproape de baiatul pe care vrei sa-l vbine, dar care rescrisa de scriitorii de azi ar capata o alta culoare,altfel pare o insemnare de jurnal.
Inima fiului meu,Cecilia Anghelescu Samarghitan
februarie 15, 2008 de eleeada